Statul român, obligat de CEDO să schimbe modul de despăgubire în cazul imobilelor naţionalizate

• publicat la: 12 October 2010
Statul român, obligat de CEDO să schimbe modul de despăgubire în cazul imobilelor naţionalizate

Statul român va fi obligat ca în maxim 18 luni să schimbe legislaţia privind despăgubirile acordate în cazul imobilelor naţionalizate, după ce judecătorii CEDO au stabilit că modul în care sunt în prezent despăgubiţi foştii proprietari nu este eficient, cauzele similare de la Curte fiind suspendate, potrivit Mediafax.

Judecătorii Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) au discutat, marţi, cauzele pilot privind retrocedarea caselor naţionalizare şi măsurile compensatorii, problemă sistemică a României, nerezolvată, care a condus la plata a milioane de euro despăgubiri către foştii proprietari.

Instanţa de la Strasbourg a decis, marţi, în cele două cauze pilot privind retrocedările imobilelor naţionalizate – Atanasiu şi Poenaru, respectiv Solon – că statul român a încălcat articolul 1 din Protocolul 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, respectiv nepunerea în aplicare a unei hotărâri definitive date de instanţă, şi a obligat autorităţile ca în termen de 18 luni să ia “măsuri concrete pentru a asigura respectarea articolelor 6 şi 1 din Convenţie”.

În cauzele pilot Atanasiu, Poenaru şi Solon, CEDO a stabilit că statul român a încălcat articolele 1 şi 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind protecţia proprietăţii şi, respectiv, dreptul la un proces echitabil.

Totodată, instanţa de la Strasbourg a condamnat statul român la plata unor despăgubiri totale de peste 180.000 de euro în cele trei cauze. Curtea a decis că cele trei dosare sunt admisibile şi pot fi judecate împreună.

Reclamantele Maria Atanasiu şi Ileana Poenaru trebuie să primească de la statul român, în maxim trei luni de la data la care hotărârea CEDO devine definitivă, despăgubiri totale de 65.000 de euro. Totodată, Ileana Solon trebuie să primească, în acelaşi interval, despăgubiri de 115.000 de euro, la care se adaugă peste 3.000 de euro cheltuieli de judecată.

CEDO a mai decis suspendarea judecării tuturor cauzelor similare, timp de 18 luni de la data în care această hotărâre devine definitivă.

Instanţa a precizat că decizia devine definitivă în circumstanţele prevăzute de articolul 44, alineatul 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, respectiv dacă părţile declară că nu cer retrimiterea dosarelor la Marea Cameră, dacă după trei luni nu s-a cerut retrimiterea sau atunci când o eventuală cerere este respinsă de Colegiul Marii Camere.

Maria Atanasiu, Ileana Poenaru şi Ileana Solon au dat în judecată statul român pentru recuperarea unor imobile, respectiv terenuri naţionalizate în vremea regimului
comunist.

În 8 iunie, Curtea a desfăşurat audieri în aceste cauze, pentru a stabili admisibilitatea dosarelor. Reclamantele au fost reprezentate la audieri de către avocaţii lor.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a decis, la sfârşitul lunii februarie, folosirea procedurii hotărârilor pilot în privinţa României în cauzele referitoare la imobilele naţionalizate în timpul regimului comunist, soluţia fiind adoptată drept urmare a absenţei unui mecanism de retrocedare sau compensare.

Concret, pronunţarea unei hotărâri pilot într-o cauză determină suspendarea tututor speţelor asemănătoare, până când statul vizat ia măsurile legislative, bugetare, administrative pentru rezolvarea problemei . Curtea Europeană a dezvoltat procedura hotărârilor pilot pentru a ajuta la rezolvarea unor probleme sistemice care conduc la încălcări repetate ale drepturilor fundamentale.

Pe scurt, procedura înseamnă în primul rând identificarea unor probleme sistemice, care au rădăcini în una şi aceeaşi problemă, ceea ce determină introducerea unui număr mare de cereri la Curtea Europeană, iar în contextul nevoii de a găsi soluţii pentru numărul mare de cauze, CEDO alege una sau mai multe cauze, care urmează a fi tratate “preferenţial”.

În soluţionarea acestor cauze, Curtea recomandă statului măsuri generale, care trebuie adoptate pentru eradicarea problemei.

După ce statul ia măsurile, acestea sunt supuse unui control din partea Curţii, în sensul că (de obicei printr-o decizie) se analizează efectivitatea acestor măsuri. Dacă judecătorii europeni consideră că măsurile luate de stat sunt conforme cerinţelor Curţii şi după ce verifică dacă problemele persoanelor care s-au adresat Curţii vor fi rezolvate la nivel naţional, printr-o decizie radiază de pe rol acele cauze.

Sursa RLonline

Lasati un comentariu