Dictatura golanilor

• publicat la: 31 October 2011
Dictatura golanilor

Un gest imposibil de imaginat ma face sa imi para rau pentru toate cuvintele bune si gandurile pline de viata si optimism atasate vreodata de aceste meleaguri. Oricine l-a vazut pe suporterul care l-a lovit pe la spate pe jucatorul Stelei ramane inmarmurit pentru cateva clipe.

Daca aici a ajuns sportul romanesc, mai bine fara. Daca asta e fotbalul pe care il mai avem, mai bine sa-l fi desfiintat cu totul. A devenit o rusine si o sursa inepuizabila de scanduluri.

Ce s-ar putea spune despre un caz izolat? Un nebun sadea si-a imbracat pumnul intr-o platosa si a sarit sa il omoare pe terenul de fotbal pe un jucator al Stelei. Nu e nimic de comentat, nimic de invatat. Un gest rasarit, aparent, din neant. Si care trebuie sa se intoarca acolo.

Se poate generaliza ceva de la el plecand? Desigur. Dincolo de faptul ca el simbolizeaza doar tulburarea mintala a faptasului, gestul in sine este reprezentativ pentru situatia generala in care ajuns sa traim.

Macar de ne-am petrece zilele sub o dictatura politica, atat de frecvent invocata de presa si analisti, insa noi ne zgribulim de frica in fata dictaturii pumnilor si cutitelor golanilor de pe strazi. Ei conduc astazi cu adevarat Romania, ei sunt exponentii cei mai de succes ai tranzitiei postdecembriste. Ei impart pumni in intersectii, gloante in baruri pentru care taxa de protectie si manele in corturile din fata blocului.

Totusi, in lumea lor, nu exista nici macar cea mai vaga idee despre vreo dictatura politica. Pentru ca, daca ar fi, insasi existenta lor ar fi stat sub semnul intrebarii. Asa, ei isi vad de “treburile” lor si nu au timp nici macar sa respire.
Se organizeaza in clanuri – si isi impun apoi dictatura in centrul lor de influenta.

Mana in mana cu politicul, cu politia si administrativul, dictatura golanilor de astazi e mai puternica decat cea a politicienilor de ieri.

Adevarul e ca tara asta se strica tot mai mult. Un proces ireversibil, degradarea, pune stapanire pe tot ce exista in jurul nostru. De jos in sus si viceversa. Nu mai e nici macar amuzant sa constati ca in timp ce guvernantii se straduiesc sa incalce toate regulile si legile care le stau in calea mentinerii puterii, rezultatul actiunilor lor e un haos fara margini.

De aici provine si comicul situatiei, cand ii auzi pe unii jurnalisti mai sensibili ca se plang de dictatura pe care Basescu ar incerca sa o impuna.

Nu stiu ce viseaza Traian Basescu, dar vad ca in urma guvernarii sale, sub cele doua mandate de pana acum, nu ramane decat praful si dezordinea. O dictatura de rasul lumii si o guvernare de plansul tarii. Si in tot timpul asta diversele dictaturi ale grupurilor de interese se consolideaza de la luna la luna. Neexistand o dictatura unica, coordonata de la centru, in stare sa tina intreaga tara in frau, sute si mii de vointe autoritare se lupta pentru a se impune definiv in sectorul lor.

Nu doar ca actualul sistem politic este departe de ceea ce se intelege printr-o dictatura, dar el este infinit mai aproape de prabusire decat de orice altceva. Pentru ca nimeni nu mai respecta nimic, avem tot mai des mostre ale degringoladei oficiale a statului – haosul de la recensamantul din 2011, non-actiunea in cazul clanurilor din marile orase, lipsa de autoritate in fata celor care sfideaza legile.

Dupa ultimele manifestari la care am fost martori in aceasta tara, ar trebui sa ne gandim serios daca acest stat mai are vreo sansa sa nu se dezintegreze. Pentru ca, altfel, toate datele si premisele intr-acolo converg.

sursa ziare.com

Lasati un comentariu