89 de ani de la moartea lui Vasile Stroescu, boierul basarabean considerat pericol public de Imperiul Austro-Ungar
• publicat la: 17 aprilie 2015
Pe 15 aprilie a.c. s-au împlinit 89 de ani de la trecerea în eternitate a marelui român basarabean Vasile Stroescu, ocrotitorul românilor din Ardeal, primul Președinte al Parlamentului României Mari, supranumit ”Mecena Românilor”.
Boierul basarabean Vasile Stroescu s-a născut la 11 noiembrie 1845, în satul Trinca, judeţul Hotin (în prezent raionul Edineţ) în familia lui Vasile Ion Stroescu şi Porfira Guţu. Era cel mai mic dintr-un şir de 15 copii, din care nu au supravieţuit decât opt (patru fete şi patru băieţi). A învăţat, pe rând, la liceul din Chişinău, la cel din Kameneţ-Podolsk şi la liceul „Richelieu“ din Odesa. Ulterior, a studiat Dreptul la universităţile din Moscova, Petersburg şi Berlin, mergând, practic, pe urmele fratelui mai mare, Mihail. Apoi, a călătorit prin Europa. Reîntors acasă, a fost judecător la Tribunalul din Hotin până la moartea tatălui său, în 1875, când a renunţat la carieră şi s-a stabilit în satul Brânzeni, judeţul Bălţi (acum raionul Edineţ), unde avea o moşie. Transformat de sovietici în spital de psihiatrie, conacul boieresc poate fi vizitat şi astăzi.
Potrivit Adevărul.ro, a moştenit de la părinţi mai multe moşii, cu suprafaţa totală de 9.000 hectare. Le-a administrat atât de bine, încât, spre sfârşitul vieţii sale, ajunsese să deţină 25.000 hectare, cărora li se adăugau mari cirezi de vite, herghelii de cai, turme de oi şi numeroase conace. Singur sau împreună cu fraţii şi surorile sale, a ctitorit mai multe biserici şi spitale.
Supranumit „Mecena Românilor“
În aprilie 1910, fiind creştin ortodox, a trimis bisericii greco-catolice din Ardeal o sumă imensă pentru a contracara efectele unei legi a învăţământului din 1907, prin care se urmărea maghiarizarea învăţământului confesional românesc din Transilvania. „Când, acum câteva săptămâni, s-a auzit că dl Vasile Stroescu – Vasile de Stroesco, aşa cum se scrie domnia sa, ca nobil basarabean, coborâtor al vechilor noştri răzeşi şi boieri – a făcut o danie de 100.000 de coroane fondului cultural din Blaj, menit să sprijine, împotriva oricui, şcoala românească, a fost o uimire. Se poate ca un român bogat să facă un astfel de lucru? Dar aceasta înseamnă călcarea în picioare a celor mai frumoase datini naţionale! Când cineva din neamul nostru are bani de prisos, mai cumpără moşii, clădeşte vreun palat aurit, călătoreşte pe unde dracul şi-a-nţărcat copiii sau face pe «boierul valah» în lumea cântăreţelor şi dănţuitoarelor din Paris, de-l ajută vârsta ori nu“, comenta gestul boierului basarabean marele istoric Nicolae Iorga. Drept recunoştinţă pentru actele de binefacere şi pentru contribuţia la trezirea conştiinţei naţionale, a fost ales în unanimitate membru de onoare al Academiei Române, pe 24 mai 1910. Vasile Stroescu s-a mirat: „O faptă simplă şi firească a produs atâta mişcare şi atâta zgomot“.
Câte donaţii a făcut nu se ştie, pentru că multe erau anonime, dar din presa vremii putem deduce că sute de şcoli şi biserici din spaţiul românesc au beneficiat de ajutorul său.
Nu întâmplător a fost supranumit „Mecena Românilor“.
Considerat pericol public în Ardeal
Deşi deţinea o avere considerabilă, când venea la Chişinău lua tramvaiul de la gară spre centru, şi nu o birjă, justificându-şi alegerea simplu: „Tramvaiul costă 3 copeici, iar birja – 3 ruble şi aceste 3 ruble vor fi de mare folos vreunui ţăran din Maramureş“. În Basarabia, a susţinut apariţia ziarului „Cuvânt Moldovenesc“, ajutând redacţia condusă de Pan Halippa să facă abonamente pentru ţărani. În timpul primului război mondial, nu va mai avea acces în Ardeal, fiind considerat în 1914 un pericol public pentru administraţia austro-ungară.
Presa maghiară chiar a scris că ar pregăti o rebeliune ca să rupă Transilvania de la Imperiul Austro-Ungar. După detronarea ţarului rus în martie 1917, s-a aflat o perioadă la Odesa şi la Chişinău, unde fondează şi devine preşedintele Partidului Naţional Moldovenesc. În septembrie 1917, fiind bolnav, a plecat în Anglia, iar apoi la Paris, de unde a sprijinit toate acţiunile pentru realizarea Marii Uniri. Va reveni în România Mare abia la începutul anului 1919, fiind ales senator.
Integral pe
adevarul.roDespre Vasile Stroescu și românii din Bihor
aici.Un amplu material despre implicarea lui Vasile Stroescu în viața românilor din Transilvania
aici (în limba franceză).
sursa dantanasa.ro
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr