Pagina principala / Istoric / Amintiri din iadul roșu

Amintiri din iadul roșu

In rândurile care urmează, voi depăna câteva scurte fragmente, povestioare încărcate de haz…..un fel de umor negru….din istoria sumbră a instaurării dictaturii bolșevice în țara noastră. Autorii întâmplărilor pe care urmează să le prezint, sunt dintre cei ce au plătit cu ani grei de puscărie, curajul de a apăra credința creștină si demnitatea poporului român.

Ei sunt cei care si-au sacrificat tinerețea, unii chiar viata, pentru a forma rezistenta spirituală a poporului nostru, într-o perioadă când întreaga țară devenise o mare puscărie. A fost una dintre cele mai cumplite si dramatice perioade din întreaga noastră istorie, când întreaga elită a poporului nostru ( bineinteles cei care au refuzat compromisul cu diavolul ) a luat calea puscăriilor si lagărelor morții. Din această elită cu numeroși ani de puscărie politică la activ, am cunoscut si eu câțiva supravietuitori ai infernului, care au iesit biruitori din lupta cu puterile întunericului: amintesc aici pe dl. profesor Raul Volcinschi și scriitorul Marcel Petrișor. De la domniile lor voi relata în continuare câteva episoade interesante si paradoxal hazlii, în care suferința îmbracă haina comicului de situatie, iar prostia umană este ridicată la rang de artă.

Să începem așadar cu câteva evocări ale dl. profesor Raul Volcinschi.

Evenimentul cu pricina se petrecuse pe la sfârsitul anilor ’50 în Cluj Napoca, când pe o oarecare stradă din oras, un individ începe brusc să strige…..Trăiască Beneluxul ! si tot asa până când apare un echipaj de militie si…..hopa sus cu el. Destinatia finală, sediul Securității din oras. Aici se afla în plină anchetă printre multi altii si dl. prof. Volcinschi. Se nimereste ca individul acela cules de pe stradă, să fie dus în biroul unde era anchetat domn prof. Volcinschi si predat aceluiași anchetator. Urmează firește întrebările de rigoare si culpa pentru care omul nostru este anchetat, adică Trăiască Beneluxul. Ei si aici stupoare…..ce e aia Beneluxul. Anchetatorul se uită spre domn prof Volcinschi si spune:

– măi intelectualule ce mama dracului vrea ăsta…..ce propagandă străină face…..cine sunt ăia Beneluxul…..si ce vor?
– nu stiu, zise domn profesor, dar în sine își zâmbi.
– păi cum nu ști, doar esti profesor la facultate, ce mai profesor esti si tu….nu ști nimica, după care se răsti la plutonier:

– scoate-l afară pe ăsta cu Beneluxul lui cu tot !!!
– bine, bine, se bâlbâi plutonierul, dar eu ce scriu la raport ?
– scrie acolo, urlă anchetatorul, că a adus injurii la adresa tovarășului Stalin si a Partidului Comunist !

Si cu asta bietul nostru musteriu, Beneluxul pentru el însemna câțiva ani buni de puscărie politică. Cam asa se dădeau atunci sentințele, cam așa se hotărau destinele oamenilor.

O altă întâmplare si tot cam aceleasi personaje, adică domn prof. Volcinschi, un alt anchetator de securitate, iar scena pe care se juca piesa…..tot sediul Securității din Cluj Napoca. Anchetatorul răstindu-se puternic la domn profesor:
– măi cum ai putut tu……tu un nimenea…..să-l critici pe tovarășul Stalin care este un eminent…..mai tu sti ce e aia un eminent ?
– nu, răspunse sugubat domn profesor.
– mai, eminent e ceva asa mare de tot……mai mare ca si……mareșalul !!!

Bietul nostru anchetator….raporta totul la gradele militare.

Si tot anchetatorul cu pricina, la un interogatoriu cu domn profesor, îl întreabă pe acesta:
– tu măi profesore esti original din Craiova ?

La care domn profesor răspunde:

– da, de felul meu sunt un tip original, dar din Craiova sunt originar !
– te bag în aia mătii de bandit, aici esti așa cum spun eu, replică anchetatorul.

Iată stimati cititori cine erau cei care decimau elita intelectuală și spirituală a poporului nostru.

Vă mai rețin atentia cu două asemenea povestioare relatate de scriitorul Marcel Petrisor din perioada detenției domniei sale.

Prima este o confruntare….dacă poate fi numită asa…..între dânsul si colonelul Crăciun, temutul director al închisorii Aiud. La momentul arestării sale, Marcel Petrisor făcuse parte din Frățiile de Cruce și atât. Colonelul Crăciun vroia să-l facă pe nea Marcel să recunoască că a făcut parte din Miscarea Legionară si că implicit este legionar, dar el încerca să-i explice direcorului că era prea tânăr ca să fie legionar…..nu avea vârsta necesară. Dar colonelul o tinea pe a lui….si pace. Intr-un final colonelul Crăciun, parșiv din fire, îi intinde o cursă la nea Marcel:

– măi, îl intreabă colonelul, tu l-ai cunoscut pe Horia Sima?
– da, răspunde Marcel Petrisor.
– aha, și ai dat mâna cu el?
– da, răspunde Marcel Petrisor.
– păi vezi, esti legionar strigă colonelul triumfător.
– bine domnule colonel, zise nea Marcel, dar permiteti-mi să vă întreb si eu ceva !
– ce vrei să mă întrebi, spuse colonelul?
– eu când am intrat aici în birou…..D-voastra ați dat mâna cu mine, întreaba nea Marcel?
– da….bineînteles recunoscu colonelul.
– pai atunci…..si D-vostra sunteti legionar, zise nea Marcel
– la care colonelul se roși si o tiradă de înjurături se năpustiră asupra bietului Marcel Petrișor.

A fost practic un fel de șah-mat…..dat colonelului.

A doua povestioară cu Marcel Petrisor este din celula pe care o împărtea cu câțiva camarazi de suferință, din care unii însă după criminalul experiment de la Pitesti, rămăseseră cu grave sechele. Asa era si un fost student, care în urma torturilor bestiale la care fusese supus…..devenise tortionar….refuzând să creadă si să accepte că reeducarea s-a terminat. Asa se întâmplă că într-o zi la raportul de dimineață, reeducatul să sară în picioare ca ars si să strige la gardian că el vrea să raporteze tot ce se petrece acolo la tovarășul Turcanu:

– da vreau să fac raport….să scriu tot…..vreau la tovarășul Turcanu !!!

Gardianul care habar nu avea cine era Turcanu, reeducarea de la Pitesti încheindu-se demult si fiind bine păstrată tăcerea referitoare la ce s-a întamplat acolo, nedumerit si buimac ripostează:

– da cine mama dracului e si Turcanu ăsta…..măi, aici doar eu fac raport !!!

Dar reeducatul săracu care era în lumea lui continua:

– vreau să fac raport…..si o să raportez la tovarășul Turcanu că si tu pactizezi cu dușmanii….cu banditii din celulă !!!
– daaa….zise gardianul…..no lasă că te duc eu să faci raport…..la Scaraotchi…..mama ta de bandit……adica cum mă…..tu să-mi faci raport mie…..si dăi până bietul om căzu lat pe podea. Apoi îl luă si la neagra cu el. Asa scăpară si nea Marcel si restul detinutilor din celula respectivă de bietul turnător.

Cam atâta pentru azi. Din păcate acestea sunt dramele unor oameni, a căror memorie nu le este recunoscută nici până în prezent.

Martiri și mucenici ai neamului românesc sunt prezenți!

Cristian Ardeleanu