În gura presei: de ce a rămas Caragiale cel mai actual scriitor român

• publicat la: 5 July 2011
În gura presei: de ce a rămas Caragiale cel mai actual scriitor român

Ne place sau nu, lumea în care trăim este făcută după chipul și asemănarea ziarelor. Un sat global cu ulițe virtuale, pe care vuiesc necontenit zvonuri isterice, menite să înfierbânte imaginația și să biciuiască sentimentele unor cetățeni care nu au timp să rumege nimic „sub presiunea evenimentelor”.

Sigur, în ziua de azi știrile le urmărim la TV sau pe internet, dar acestea nu sunt altceva decât upgrade-uri ale prăfuitelor gazete de secol XIX, acele veritabile vârfuri de lance ale globalizării. Și nimeni nu a înțeles acest lucru mai bine decât Caragiale, teză superb și exhaustiv tratată în ultima carte a Ioanei Pârvulescu, Lumea ca ziar – A patra putere: Caragiale.

Cele 174 de pagini ale volumului pot fi reduse la o singură frază: „Formula lui Caragiale, arta lui poetică este ziarul.” A fost, în aceeași măsură, atât punctul lui forte, cât și slăbiciunea sa. Eugen Lovinescu îl arăta fără ocolișuri cu degetul: „Opera lui Caragiale mi se pare săpată într-un material puțin trainic.”

Și avea dreptate. Cine mai știe în ziua de azi cine au fost Léon Gambetta (om politic francez) sau Cesare Mattei (autor al unui tratat de medicină homeopatică), la care Caragiale face trimiteri în mai multe rânduri? La vremea lor erau la fel de celebri precum DSK (sunt tare curios cine naiba își va mai aminti de el măcar peste 30 de ani).

Dar ziarele au fost materia primă care au hrănit rezervorul scriitorului Caragiale. Personajele comediilor sale cred atât de mult ce se se scrie la gazetă încât se așteaptă să afle și ce se va întâmpla, nu doar evenimente trecute. Lumea schițelor și momentelor este coborâtă direct din articolele de ziar. De altfel, schițele trebuie să le fi părut contemporanilor săi niște felii de viață asemănătoare reportajelor TV.

Un singur exemplu. Se pare că inspirația pentru faimoasa schiță Bùbico i-a venit lui Caragiale dintr-o știre apărută inițial într-o publicație din Belgia, episodul fiind folosit și de Dostoievski, un alt mare citiror de ziare, în romanul Idiotul. Și pentru a demonstra cât de mică începuse deja să fie lumea în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, tratatul lui Mattei este amintit ironic și într-un celebru episod al capodoperei scriitorului rus, Frații Karamazov.

Dacă am fi avut de-a face doar cu un abil și sclipitor gazetar, numele lui Caragiale ar fi fost azi la fel de obscur precum cel al lui Cesare Mattei. A fost nevoie de geniu pentru a crea pe hârtie o lume care ne descrie atât de bine chiar și acum, la 100 de ani de la moartea lui Caragiale.

sursa adevarul.ro

Lasati un comentariu