Plecatul în străinătate nu e automat o soluţie

• publicat la: 9 July 2011
Plecatul în străinătate nu e automat o soluţie

Nu era necesar să fie intens mediatizat ca să-ţi atragă atenţia faptul că mulţi dintre elevii care au luat examenul de Bacalaureat cu media 10 s-au declarat dispuşi să părăsească ţara, la un moment dat, pentru un job mai bun, mai bine plătit, condiţii mai bune de viaţă.

La o primă reflecţie asupra lucrurilor, ai tinde să le dai dreptate: sunt oameni capabili, muncitori, care merită ceva mai bun, ceva care să se ridice la adevărata lor valoare şi să fie departe de o ţară şi de nişte oameni care se vede cu ochiul liber că nu-i merită şi care nu au fost corecţi cu ei să le ofere ceva pe măsură.

Şi cu toate acestea, tind să cred că plecatul în afară este, pentru un număr suficient de mare de români, ceva ce ţine mai mult de şansă decât de pregătire. Şi spun asta plecând de la următoarea idee: de cele mai multe ori, românii nu reuşesc în afară din cauza “bunului” renume: pentru cei câţiva, mai mulţi sau mai puţini, care au furat, au omorât, au fraudat, au înşelat prin vreun colţ vestic, ceilalţi, elita, au trebuit să demonstreze că realitatea este cu totul altfel. De multe ori au reuşit, însă de alte ori, mintea occidentalului refuză să renunţe la tipare şi la prejudecăţi din simplul fapt că omului îi este greu să iasă din perimetrul unei gândiri cu care a trăit în permanenţă. De aceea spun că plecatul în străinătate nu constituie, în mod automat, siguranţa unui trai mai bun, unor joburi mai bine plătite, mai curate. Desigur, merită încercat, însă numărul de încercări nu poate fi suficient de mare.

Am cunoscut oameni care au plecat în străinătate cu speranţa că vor avea imediat salarii mari pentru simplul fapt că erau oameni cu pregătire. Am cunoscut medici care au plecat în Canada sau Europa de Vest să profeseze şi  au ajuns acolo să muncească pe posturi de barmani, lucru pe care aici nu l-ar fi făcut niciodată.  Asta pentru că statele respective au fost nedrepte cu ei şi nu le-au recunoscut diplomele de aici. La fel, vorbim de aceleaşi prejudecăţ extinse până la nivel de autorităţi de stat.

Ce vreau să să evidenţiez? Românii s-au blocat în mentalitatea că dacă pleci în străinătate, automat pleci la mai bine. Nimic mai fals: nu există automatisme de succes, aşa cum nu există automatisme de eşec. În consecinţă, dacă nimeni nu-ţi garantează succesul pe care ţi l-ai dorit în străinătate, cine îţi garantează că vei eşua în ţara ta?

Ce este şi mai bizar, este că societatea românească, prin unele voci de formatori de opinie, încurajează plecatul valorilor în străinătate (în cazul de faţă, al celor care au luat Bacul cu 10).

Care vor fi consecinţele? În câţiva zeci de ani, în România nu vor mai rămâne decât două categorii de oameni:  o majoritate formată de cei care n-au fost în stare să emigreze şi o minoritate a câtorva mai “răsăriţi” care, deşi capabili, nu şi-au propus niciodată acest lucru. E un adevăr trist.

sursa Capital

Lasati un comentariu