Pagina principala / Istoric / Aurel Vlaicu- pionier al aviaţiei române şi mondiale. 103 ani de la moarte

Aurel Vlaicu- pionier al aviaţiei române şi mondiale. 103 ani de la moarte

La 13 septembrie 1913, la Băneşti lângă Câmpina se petrecea o mare tragedie.

Aurel Vlaicu, aflat în avionul său ,,Vlaicu II”, pe când încerca să efectueze un zbor peste Carpaţi şi să se întoarcă din Bucureşti în Ardeal, defecţiuni tehnice şi starea de sănătate a pilotului au cauzat prăbuşirea aparatului. Astfel s-au frânt aripile elanului marelui inventator român.

În fiecare an, la 13 septembrie merită să ne amintim de el şi de marile invenţii care au deschis calea dezvoltării noilor tehnologii de aviaţie, de care omenirea se bucură şi profită din plin de acestea.

13 septembrie este o zi plină de alte semnificaţii, fapt care determină o anumită uitare faţă de acest pionier al aviaţiei mondiale.

Merită să-i acordăm atenţia cuvenită şi să aducem mereu în prezent datele lui personale, pentru ca generaţiile tinere să cunoască şi pe această cale trecutul acestui minunat popor talentat şi inteligent, poporul român.

Aurel Vlaicu s-a născut la 19 noiembrie 1882 în satul Binţinţi, din apropierea Orăştiei, judeţul Hunedoara.

Satul în care s-a născut îi poartă astăzi numele, Aurel Vlaicu.

A urmat şcoala primară în satul său natal, pentru ca mai apoi să-l găsim elev la liceul calvinist     Kun Kocsárd din Orăştie, care din 1919 încoace poartă numele de Liceul ,,Aurel Vlaicu”.

Bacalaureatul l-a susţinut şi promovat în oraşul Sibiu în 1902.

Și-a continuat studiile inginerești la Technische Hochschule München, în Germania, obținându-și diploma de inginer în 1907.

Apoi  a lucrat ca inginer la uzinele Opel  în Russelsheim .  În 1908 se întoarce la Binținți unde construiește un planor cu care efectuează un număr de zboruri în 1909. În toamna anului 1909 se mută în București și începe construcția primului său avion, Vlaicu I, la Arsenalul Armatei. Avionul zboară fără modificări (lucru unic pentru începuturile aviației mondiale) în iunie 1910. În anul 1911 construiește un al doilea avion, Vlaicu II, cu care în 1912  a câștigat cinci premii memorabile (1 premiu I si 4 premii II) la mitingul aerian de la Aspern, Austria . Concursul a reunit între 23 și 30 iunie 1912, 40 piloți din 7 țări, dintre care 17 din Austro-Ungaria, 7 germani, 12 francezi printre care si  Roland Garros, cel mai renumit pilot al vremii, un rus, un belgian, un persan și românul Vlaicu. În cel mai cunoscut ziar vienez, Neue Freie Presse, se găseau următoarele rânduri despre zborurile lui Vlaicu:

„Minunate și curoajoase zboruri a executat românul Aurel Vlaicu, pe un aeroplan original, construit chiar de zburător, cu două elici, între care șade aviatorul. De câte ori se răsucea (vira) mașina aceasta în loc, de părea că vine peste cap, lumea răsplatea pe român cu ovații furtunoase, aclamându-l cu entuziasm de neînchipuit.”

La 13 septembrie 1913, în timpul unei încercări de a traversa Muntii Carpati  cu avionul său Vlaicu II, s-a prăbușit în apropiere de Campina , se pare că din cauza unui atac de cord. Este înmormântat în cimitirul Bellu  din București.

În anul următor prietenii săi Magnani și Silișteanu finalizează construcția avionului Vlaicu III, și cu ajutorul pilotului Petre Macavei   efectueaza câteva zboruri scurte. Autoritățile vremii interzic continuarea încercărilor; în toamna anului 1916, în timpul ocupației germane, avionul este expediat la Berlin. Avionul Vlaicu III a fost văzut ultima dată în anul 1940.

 

Col(r)dr.ing. Constantin AVĂDANEI