Importanţa autonomiei regionale, principala concluzie a Conferinţei Permanente Maghiare

de Horia Mărieș la 8 februarie 2014 - 16:56

Am copilarit într-un oraș din Ardealul de Nord. Cunosc din copilărie bine limba maghiară. Mare păcat că șvabii din zonă erau deja total maghiarizați, nu mai vorbeau decât limba maghiară. Dacă ar fi vorbit și limba lor maternă, azi aș cunoaște și limba germană. Dar n-am eu avut norocul ăsta.

Îmi este cam lehamite deja de subiectul tratat în articol, poate că se discuta în cercuri restrânse și pe vremea copilăriei mele, dar în nici un caz ca și acum. Adică nu toată ziua, bună ziua.

Însă îmi pare că nimic nu este nou, că totul se învârte în cerc, până și în istorie. Tema autonomiei Ardealului nu se discută și nu se dorește (inclusiv de unii români ardeleni duși bine cu pluta) de ieri, de azi, ci de vre-o 90 zeci de ani, încă din perioada interbelică, imediat după tratatul de la Trianon.

Una din motivaţiile pe care s-a bazat revizionismul maghiar în perioada interbelică a fost obținerea autonomiei Ardealului, adică „transilvanismul”.

Citând din lucrarea lui I. Chinezu, „Aspecte din literatura maghiară din Transilvania”, o gazetă sălăjeană arăta că „A treia ramură a spiritualităţii maghiarismului o formează aşa numitul „transilvanism”, o ideologie specifică a ungurilor din Ardeal. Transilvanismul caută să coordoneze toate năzuinţele ardelene spre o ţintă unitară, care în timp ce îşi păstrează legăturile vechi cu viaţa intelectuală a Ungariei, are menirea să dezvolte un spirit regional”. („Şcoala Noastră”, Zalău, XV, nr. I-II/1938, p. 16).

Argumentul doctrinei „transilvanismului”, care pentru propagatorii revizionismului însemna inocularea ideii că Transilvania a avut istoria, tradiţia şi viaţa ei constituţională şi de drept aparte, datorită faptului că a existat un timp oarecare, ca principat independent. Acest lucru ar fi dus la formarea unui suflet aparte de al celorlalte provincii ale fostei Ungarii. Această teorie intenţiona să sape o prăpastie între românii din Transilvania şi cei din vechiul regat (ca și acum, ardelenii numindu-i de multe ori „sudiști” – mi sa întâmplat, mai este probabil doar f. puțin de așteptat până când ardelenii o sa-i numeasca pe regățeni – țigani 🙂 ), împingând pe românii ardeleni, fie spre o unire cu Ungaria, fie spre obţinerea autonomiei Ardealului, ca un stat tampon între Ungaria şi România. Înţelegând autonomia ca o revenire la conducere a castei politice a latifundiarilor maghiari, revizioniştii considerau că a doua etapă ar fi proclamarea unirii Ardealului cu Ungaria.

Parcă am mai auzit ceva similar și în zilele noastre, nu-i așa? Vorbele astea le poți auzi de exemplu și de la ăla care face pe deșteptul și care le predica ardelenilor naivi pe la TV Transilvania Live.

Susțin dreptul constituțional al fiecăruia la libera exprimare, dar uneori mi se face totuși greață de prea multă libertate de exprimare acordată dobitocilor și nesimțiților.
Și atunci îmi vine să vărs.

de Tibi la 8 februarie 2014 - 21:09

http://adevarul.ro/news/politica/cum-imita-secuii-politica-agresiva-stapanilor-maghiari-1_52de6397c7b855ff56ab24c3/index.html

de Andrea la 9 februarie 2014 - 08:41

http://www.cotidianul.ro/o-unguroaica-se-bucura-ca-transilvania-este-romaneasca-210672/