Programul Revoluţiei Române pașoptiste. Eroii Avram Iancu și Simion Bărnuțiu

• publicat la: 14 March 2021
Programul Revoluţiei Române pașoptiste. Eroii Avram Iancu și Simion Bărnuțiu

La data de 15 martie 1848, Avram Iancu şi Aron Pumnul au dat de la Târgu Mureș strigătul răsculării împotriva anexării Transilvaniei la Ungaria , act votat în Dieta ungară întrunită la Pojon. Ei chemau poporul la o pri­mă adunare la Blaj, în Duminica Tomii, adunarea legendară din 3/15 Mai, pe Câmpia Libertăţii…. Programul Revoluţiei Române, formulat în 16 puncte era intitulat „PETIŢIUNEA NAŢIONALĂ”.

Punctul 1 solicita independenţa naţională a naţiunii române şi egalitatea în drepturi cu celelalte naţiuni din Transilvania. Se cereau apoi desfiinţarea iobăgiei fără nicio despăgubire din partea ţăranilor, libertăţi economice şi politice, învăţământ în limba română, etc.

Punctul 16 preciza că… „până când naţiunea română nu va fi naţiune constituită şi organizată cu vot deliberativ şi decisiv, reprezentată în camera legislativă…”.

În acelaşi timp, în „PETIŢIUNEA NAŢIONALĂ” nu era acceptată nicio dezbatere şi încercare de unire a Transilvaniei cu Ungaria. În calitate de PREFECT GENERAL, adică de conducător militar al revoluţiei româneşti, a fost numit tânărul avocat AVRAM IANCU.

Acesta mai avea şi comanda directă a Legiunii a II-a „Auraria Gemina”, care cuprindea zona centrală a Munţilor Apuseni.
Ideologul Revoluției de la 1848 a fost Simion Bărnuțiu. Acesta a urmat timp de cinci ani studiile la Liceul Piarist din Carei pe care l-a absolvit în 1825, fiind un elev eminent.

Şi-a dedicat toată viaţa sa poporului român din care a făcut parte….
Care naţiune de pe pământ nu s’ar ridica de la mic până la mare, când îşi vede numărate zilele vieţii? Libertatea unui popor este bunul lui cel mai înalt şi naţionalitatea e libertatea lui cea din urmă; ce preţ mai are viaţa lui după ce şi-a pierdut tot ce îl face demn să mai fie pe pământ? … Ţineţi cu poporul toţi, ca să nu rătăciţi, pentru că poporul nu se abate de la natură, nici nu-l trag străinii aşa de uşor în partea lor, cum îi trag pe unii din celelalte clase, cari urlă împreună cu lupii şi sfâşie pe popor împreună cu aceştia; nu vă abateţi de la cauza naţională de frica luptei; cugetaţi că alte popoare s-au luptat sute de ani pentru libertate…Însă vi se va părea lupta cu neputinţă, când se vor ridica greutăţile asupra voastră ca valurile marii turbate asupra unei năvi; când va dezlega principele întunericului pe toţi necuraţii şi-i va trimite ca să rupă legăturile frăţiei voastre şi să vă abată de la cauza şi amoarea (iubirea) ginţii noastre la idoli străini; aduceţi-vă aminte atunci cu câtă însufleţire şi bărbăţie s’au luptat străbunii noştri din Dacia pentru existenţa şi onoarea naţiunii noastre,,.

În 2021, încă nu avem la Carei clase cu predare în limba română pentru toate specializările de la clasele de profesională, încă nu avem însemnele statului român pe plăcile oficiale de pe clădirea Primăriei Carei, încă ni se refuză de consilierii majoritari UDMR să amplasăm un catarg cu drapel românesc  pe domeniul public, încă nu avem dreptul de a pune placă comemorativă pe clădirea Primăriei cu numele delegaților participanți la Marea Unire.  La 173 de ani de  la Revoluția pașoptistă….

Buletin de Carei

Petiţiunea Naţională adoptată la Blaj (3–5 mai 1848)

1. Naţiunea română, răzimată pe principiul libertăţii, egalităţii şi fraternităţii, pretinde independinţa sa naţională în respectul politic ca să figureze în numele său ca naţiune română, să- şi aibă reprezentanţii săi la dieta ţării în proporţiune cu numărul său, să-şi aibă dregătorii săi în toate ramurile administrative, judecătoreşti şi militare în aceeaşi proporţiune, să se servească cu limba sa în toate trebile ce se ating de dânsa, atât în legislaţiune, cât şi în administraţiune. Ea pretinde pe tot anul o adunare naţională generală. La acestea s-au adaos că de aci înainte în lucrările legale ale celorlalte naţiuni transilvane şi în limbile lor românii să se numească români, iar nu olah, walach şi bloch.

2. Naţiunea română pretinde ca biserica română, fără distincţiune de confesiune, să fie şi să rămână liberă, independintă de la oricare altă biserică, egală în drepturi şi foloase cu celelalte biserici ale Translivaniei. Ea cere restabilirea mitropoliei române şi a sinodului general anual după vechiul drept, în care sinod să fie deputaţi bisericeşti şi mireneşti. În acelaşi sinod să se aleagă şi episcopii români, liber, prin maioritatea voturilor fără candidaţie.

3. Naţiunea română, ajungând la conştiinţa drepturilor individuale, cere fără întârziere desfiinţarea de iobăgie fără nici o despăgubire din partea ţăranilor iobagi atât în comitate, cât şi în districte, scaune şi graniţa militară. Ea cere tot deodată şi desfiinţarea dijmelor ca a unui mijloc de contribuire împedecătoriu economiei.

4. Naţiunea română pofteşte libertatea industrială şi comercială cu ridicarea ţehurilor şi a privilegiurilor şi a tuturor pedecelor şi stavilelor cu ţările convecine de care se ţine desfiinţarea vămilor la graniţă.

5. Naţiunea română pofteşte ca dajdea ce s-a pus de la un timp încoace asupra vitelor — care din pricina strâmtorii hotarelor gremiale se ţin şi se pasc în ţările vecine cu mari cheltuieli şi nespusă greutate şi însuşi cu periculul vieţei —, ca o vederată pedecă a industriei şi a comerciului activ, să se şteargă cu totul, şi tractatele care s-au încheiat între Înalta Casă Austriacă, Poarta Otomană şi Principatele Române pentru economia vitelor să se păzească cu toată scumpătatea.

6. Naţiunea română cere desfiinţarea dijmei, adică a zeciuielei (Zehendt) metalelor create în patria aceasta, care zeciuială e o adevărată pedecă pentru lucrarea minelor. La toţi proprietarii de fodine să li se dea acelaşi drept în privinţa măsurei hotarului fodinei.

7. Naţiunea română cere libertatea de a vorbi, de a scrie, şi a tipări fără nici o censură, prin urmare pretinde libertatea tiparului pentru orice publicare de cărţi, de jurnale şi de altele, fără sarcina cea grea a cauţiunii, care să nu se ceară nici de la jurnalişti, nici de la tipografi.

8. Naţiunea română cere asigurarea libertăţei personale; niminea să nu se poată prinde supt vreun pretext politic. Cu acestea dimpreună cere libertatea adunărilor ca oamenii să nu cadă la nici un prepus dacă se adună numai ca să vorbească şi să se înţeleagă în pace. […]

10. Naţiunea română cere înarmarea poporului sau gardă naţională spre apărarea ţărei înlăuntru şi din afară. Miliţia română să-şi aibă ofiţerii săi români. […]

13. Naţiunea română cere înfiinţarea şcoalelor române pe la toate satele şi oraşele, a gimnasiilor române, a institutelor militare şi tehnice şi a seminarelor preoţeşti, precum şi a unei universităţi române dotate din casa statului în proporţiunea poporului contribuent, în dreptul deplin de a-şi alege directori şi profesori şi de a-şi sistemisa învăţăturele după un plan şcolastic şi cu libertate de a învăţa.

14. Naţiunea română pretinde purtarea comună a sarcinilor publice după starea şi averea fiecăruia şi ştergerea privilegiurilor.

15. Naţiunea română pofteşte ca să se facă o Constituţiune nouă pentru Transilvania prin o adunare constituentă din naţiunea ţărei, care Constituţiune să se întemeieze pe principiile dreptăţii, libertăţii, egalităţii şi fraternităţii, să se lucreze codici nouă de legi civile, criminale, comerciale ş.c.l. tot după acelea principii.

16. Naţiunea română cere ca conlocuitoarele naţiuni nicidecum să nu ia la dezbatere cauza uniunii Transilvaniei cu Ungaria, până când naţiunea română nu va fi naţiune constituită şi organizată cu vot deliberativ şi decisiv, reprezentată în Camera legislativă; iar din contră, dacă dieta Transilvaniei ar voi totuşi a se slobozi la pertractarea aceleaşi uniuni de noi fără noi, atunci naţiunea română protestează cu solemnitate.

Lasati un comentariu